- a se ajuta singur
- to be one's own servant.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a se ajuta singur
Look at other dictionaries:
susţine — SUSŢÍNE, susţín, vb. III. 1. tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. tranz. fig. A lua o atitudine favorabilă faţă de o acţiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. tranz. fig. A … Dicționar Român
şi — adv., conj. a. adv. (Stă înaintea părţii de vorbire la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse, stă între auxiliar, pron. refl. etc. şi verb) I. (Cu sens modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ Întocmai,… … Dicționar Român
Maramureş subdialect of Romanian — The Maramureş subdialect (subdialectul / graiul maramureşean) is one of the several varieties of the Romanian language, specifically of the Daco Romanian dialect. Its geographic distribution covers approximately the historical region of Maramureş … Wikipedia
Lexique du roumain — Article principal : Roumain. Roumain Lexique Liste Swadesh Distribution géographique Histoire Variantes régionales Moldave Grammaire Les articles, le nom, l adjectif qualificatif et l adjectif numéral Le verbe Les pronoms et les adjectifs… … Wikipédia en Français
haiduc — HAIDÚC, haiduci, s.m. 1. Om care, răzvrătindu se împotriva asupririi, îşi părăsea casa şi trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogaţi şi ajutând pe săraci; haramin. 2. (înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk. Trimis de gall,… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
sufix — SUFÍX, sufixe, s.n. Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ♢ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau … Dicționar Român
zburătăci — ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca cu ceva (într o pasăre, într un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranz. şi refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi şi înălţându se de la pământ; a face zboruri scurte,… … Dicționar Român
